Înțelegerea afecțiunii psihice
Acum câțiva ani, într-un sathsang [1], ați menționat că cel mai înalt punct al suferinței umane este boală psihică. Ce provoacă unei persoane, brusc, o astfel de afecțiune? Există vreo posibilitate sau speranță că va depăși boala și va putea înceta medicația?
Sadhguru: Dacă ați fost martori la așa ceva, știți că nu există nicio altă suferință precum afecțiunea psihică, pentru că mintea umană are capacități enorme. Dacă aceste capacități lucrează în favoarea voastră, viața devine fantastică. În cazul în care se manifestă împotriva voastră, nu există nicio scăpare, pentru că stimulii suferinței nu vin din exterior. Dacă stimulii pentru suferința ta veneau de la vecinul tău, soacra ta sau șeful tău, ai fi putut fugi. Nimeni nu îți poate provoca mental suferință. Ei fac lucruri, iar tu reacționezi într-un anumit fel. Dar, dacă ajungi într-un punct în care, fără ca cineva să facă ceva, suferința se întâmplă pur și simplu, aceasta este o problemă psihologică.
Cum se iese din ea? Aceasta depinde de nivelul de deteriorare. Sunt unii care pot ieși din asta, dar în unele cazuri patologice, problema se manifestă într-o formă fizică în creier. Aceste predispoziții trebuie să fie ajutate chimic din exterior. În mare măsură, ceea ce fac oamenii este să ia sedative, dar nu se poate să reduci doar un aspect al minții sau al creierului tău, întregul sistem va fi afectat. Linia dintre sănătate psihică și nebunie este foarte subțire. Mulți dintre voi se bucură să o treacă. Să presupunem că te enervezi pe cineva și acela se sperie, iar tu ai obținut ce ai vrut. Vei spune: „Știi ce? M-am înfuriat tare pe el, iar el s-a sucit imediat și a făcut ceea ce am vrut eu.” În acel moment ai înnebunit și ți-ai revenit, și se pare că asta îți place. Să presupunem că te înfurii și nu îți mai revii, atunci este o chestiune diferită.
Traversezi mereu această linie când manifești furie, ură, gelozie, consumi alcool sau droguri. Depășești linia sănătății mintale când te bucuri un pic de nebunia căreia îi dai curs și apoi îți revii. Vreau să știți că mulți dintre cei care și-au pierdut mințile au fost oameni perfect „normali”, ca voi. Într-o singură zi normalitatea lor a dispărut. Ceva s-a stricat și deodată au ajuns pe străzi. Este ca atunci când corpul dezvoltă boli. Poți fi bine azi, dar mâine dimineață medicul tău îți spune că ai ceva. Aceste lucruri se întâmplă oamenilor în fiecare zi. La fel se poate întâmpla și cu mintea. Cel puțin, dacă se întâmplă asta cu corpul tău, vei fi privit cu simpatie de toți din jurul tău. Dar când se întâmplă asta cu mintea ta, nu vei mai fi privit așa, nimeni nu vrea să fie în jurul tău, pentru că este foarte dificil.
Nu știi când oamenii se prefac și când acționează cu sinceritate în astfel de situații. Atunci când se prefac, vrei să fii dur cu ei, dar atunci când ceea ce fac este real, va trebui să ai compasiune față de ei. Este ca mersul pe sârmă; nu este ușor. Este dureros pentru acea persoană și chiar mai dureros pentru oamenii din jurul ei.
Avem nevoie să înființăm structuri sociale unde limitele bolilor psihice să fie foarte bine ținute în frâu. Mă întorc la cultura care a existat în această țară, pentru că acum aproximativ 200 de 300 de ani, aproape că nu erau oameni cu probleme mintale, tocmai pentru că existau anumite structuri ale societății. Încet, fără să ne dăm seama, dărâmăm aceste granițe. Astăzi, chiar și în sate există oameni devastați psihic, lucru care nu s-a întâmplat niciodată în trecut. Sau, dacă s-a întâmplat, era un procent extrem de mic. Acum numărul este în creștere. Puteți vedea clar că, în așa-numitele societăți „bogate”, acest procent devine destul de mare. Aceasta se întâmplă pentru că fiinţa umană este un animal social, dacă nu transcende anumite lucruri.
Fie ar trebui să lucrăm pentru transcendență, fie ar trebui să creăm o societate care manifestă susținere, care nu are pretenţii. Acum, structurile sociale pe care le-am creat sunt groaznic de exigente. Acest lucru se întâmplă în orașele din India, dar se întâmplă și mai mult în Occident. Dacă vrei să trăiești în America, chiar dacă ții post următoarele 30 de zile, facturile tale vor ajunge în continuare la 3.000 de dolari. Societatea este structurată în așa fel încât cere foarte mult de la individ, nimeni nu poate lua o pauză să stea jos. Și nu toată lumea este capabilă să facă față continuu. Mulţi oameni au nevoie să se retragă din anumite lucruri. Dacă au practicat suficient sadhana (n.r- vezi nota de subsol) puteţi să-i solicitaţi 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, pentru că viața este scurtă și ei nu vor să stea de-o parte. Dar, dacă nu practică sadhana, este foarte important ca oamenii să aibă spațiu și timp.
Am creat societăți unde este o provocare constantă să trăiești, ești tot timpul în modul de competiție. Există un fel de reacție numit „luptă sau fugi” în interiorul ființei umane. Oamenii folosesc iresponsabil cuvintele:”îmi place adrenalina.” Nu înțelegi ce este adrenalina! Adrenalina este un dispozitiv de urgență al sistemului tău. În cazul în care un tigru vine la tine, adrenalina este pompată astfel încât să poți scăpa. Dar, dacă pur și simplu pompezi adrenalină fără să fie nevoie de ea și apoi doar te plimbi prin New York City, vei claca. Nu ar trebui să fii în această stare tot timpul. Dacă nu mori, te vei distruge.
Sistemele noastre de educație sunt groaznic de exigente. Nu toată lumea este adaptată pentru asta. Pentru cineva poate fi floare la ureche, altcineva poate citi o propoziție de 25 de ori și să nu priceapă nimic, dar poate fi în stare să facă altceva. „Nu, nu le permitem să facă altceva. Trebuie să facă asta în primul rând!”
Sunt atât de multe structuri groaznic de crude, ele nu sunt făcute pentru bunăstarea ființei umane. Noi încercăm să producem piese pentru o mașină mai mare pe care am construit-o. Vrem ca mașina să trăiască; nu ne pasă ce se întâmplă cu fiecare om. Avem nevoie de a produce piese pentru mașina mare pe care am construit-o și care este falsă; se poate prăbuși în orice moment. Dacă nu ești făcut dintr-un aluat ca să te potrivești acestei mașini, asta te va distruge în atât de multe feluri.
O ființă umană are nevoie de un anumit spațiu psihologic, emoțional, fizic și de o anumită atmosferă, pentru a putea fi hrănită. Acest cadru lipsește chiar din prima zi; nici măcar un copil nu o mai primește. A fost un moment în care mama ținea copilul la piept și nu era deranjată că trece timpul. Acum, ea se uită la ceas. „De ce nu bei repede? Trebuie să plec!” La o săptămână de la naștere, ea este din nou la muncă. Nu spun că femeile nu ar trebui să muncească. Spun că ființele umane ar trebui să trăiască bine. Pentru ca ființele umane să trăiască bine, există anumite realități interioare. Un copil ar trebui să crească fără griji cu privire la ce se va întâmpla cu el. Dar, din prima zi de școală, el este îngrijorat că a luat două puncte mai puțin decât copilul vecinului. Astea sunt niște prostii. Vor distruge oamenii, iar noi credem că asta înseamnă performanță, bunăstare și eficiență. Nu. Dacă distrugeți ființa umană, ce rost au toate prostiile pe care le-ați creat?
Sunt câțiva care au venit pe lume cu predispoziții patologice care se pot manifesta în mod natural, dar aceștia reprezintă un procent mic. Noi suntem responsabili pentru distrugerea celorlalți. Dar care este scăparea pentru persoanele care sunt deja în această situație? În cazul în care au trecut o anumită linie, medicina este o necesitate. După o perioadă, în cazul în care practică sadhana în paralel, situaţia s-ar putea ameliora, iar dependența de medicamente ar putea fi redusă.
Mai presus de toate, fiecare individ este diferit în ceea ce privește corpul său, dar mai ales în ce privește mintea. Nu există nici o cale specială; e dificil. Dacă doriți să creați o atmosferă sănătoasă pentru a avea grijă de astfel de oameni, este nevoie de o mai mare infrastructură – atât umană, cât și materială. Din păcate, nu cred că cineva este dispus să investească atât de mult în asta. Este nevoie de specializare, grijă și un anumit nivel de implicare pentru a-i putea scoate pe acești oameni din această situaţie. Chiar și așa, s-ar putea să nu puteți reuși pe deplin. În cadrul limitelor lor ați putea însă să le faceți viaţa mai confortabilă, astfel încât să nu sufere. Dar este nevoie de multă atenție, de un anumit nivel de cunoaștere și de empatie.
[Photo courtesy: Wikimedia Commons]
[1] Cuvânt de origine sanscrită care se traduce literal “în compania celui mai înalt adevăr”. Sathsang este o întâlnire a celor ce vor să experimenteze realitatea în prezența unui maestru spiritual, o modalitate de a merge mai adânc în interiorul propriei ființe. Este cea mai profundă formă de meditaţie pentru că în comuniune cu Adevărul şi Maestrul se dizolvă toate proiecţiile şi identificările egoului şi ale minţii și rămâne doar purul adevăr al fiinţei: “conştiinţa”.
*** Acest articol a fost publicat cu acordul și ajutorul Isha Foundation www.ishafoundation.org
ABOUT SADHGURU
Yoghin, mistic și vizionar, Sadhguru este un maestru spiritual care face diferența. Cu un amestec captivant de profunzime și pragmatism, viața și activitatea lui servesc ca o aducere aminte a faptului că yoga nu este o disciplină ezoterică care vine dintr-un trecut depășit, ci o știință contemporană de o relevanță vitală pentru vremurile actuale. El a dezvoltat metode născute din știintele străvechi pentru a permite omului modern să își transforme viața și să își ia destinul în propriile mâini. Pasionante și provocatoare, profunde, de o logică și desăvârșită înțelepciune, conversațiile sale i-au adus reputația unui vorbitor și lider de opinie internațional. Sadhguru este foarte căutat la forumuri globale prestigioase pentru a aborda probleme diverse cum ar fi drepturile omului, principiile în afaceri, probleme sociale, de mediu și existențiale. Ascultătorii din toată lumea au fost impresionați de înțelegerea lui pătrunzătoare asupra problemelor actuale și afacerilor internaționale, precum și de abordarea sa asupra temei bunăstării umane.
