Acest articol a fost publicat de Gottman Relationship Blog by Kyle Benson
[Autor: The Gottman Institute]
Tiparul urmărire-retragere este o cauză extrem de comună a divorțului. Dacă este lăsat nerezolvat, el va continua într-o a doua căsătorie și relațiile intime ulterioare. După cum explică dr. Gottman în cartea “De ce căsătoriile reușesc sau nu”, ”acest impas conjugal clasic este mult prea obișnuit- o soție care caută o legătură emoțională la un soț retras.”
Cum intră cuplurile într-un tipar de urmărire-retragere și de ce bărbații sunt de obicei cei care se retrag? Cum pot cuplurile să spargă pentru totdeauna acest tipar distructiv?
Pentru a afla, am vorbit cu Scott R. Woolley, Ph.D., profesor la Universitatea Alliant International din San Diego, California. El este fondator și director al Centrului pentru Terapie Centrată pe Emoții din San Diego și al Institutului de Formare și Cercetare în Terapia centrată pe Emoții la Alliant.
Puteți descrie tiparul urmărire-retragere?
Cuplurile aflate în distres și chiar cuplurile care nu sunt în dificultate, într-o anumită măsură pot fi prinse într-un tipar de urmărire-retragere. Acest lucru se poate întâmpla când un partener dorește mai multă apropiere sau conexiune decât celălalt.
Se poate întâmpla, de asemenea, atunci când ambii parteneri doresc apropierea și conexiunea, dar există o deconectare percepută și un partener se simte ca și cum celălalt nu va fi acolo pentru el. Ajung să creadă că “Acest conflict n-o să se rezolve”, sau “Nevoile mele nu vor fi satisfăcute”, așa că se închid și se îndepărtează pentru că este mai sigur să facă acest lucru, sau se plâng și pun presiune pentru a obține mai multă conexiune.
În mod tipic, cei care se retrag în aceste scenarii au un model intern care spune: “Dacă mă pun în această poziție, celălalt va pleca. O să fiu învinovățit. Voi fi criticat. Vom intra într-o mare ceartă. Nu vreau să fac asta pentru că această altă persoană este incredibil de importantă pentru mine. Nu vreau să pierd această persoană.”
Deci, evitantul se retrage pentru a menține relația?
Da. Acesta este un lucru important de înțeles! Celuilalt i se pare că partenerului său nu-i pasă. După ce a existat un conflict, o neînțelegere sau o trădare minoră, iar evitantul se deconectează, se retrage sau se îndepărtează, își lasă partenerul să se simtă singur și abandonat, neiubit și în grija nimănui.
Adevărul este că, de cele mai multe ori, evitantului chiar îi pasă. Evitanții de obicei se închid pentru că nu doresc să facă mai rău. Ei nu cred că există vreun fel de rezolvare vorbind despre problemă. Vor să protejeze relația, astfel încât se retrag.
Pentru partenerul urmăritor, în mod obișnuit, după o deconectare percepută, tendința este de a escalada, într-un fel. Mai degrabă decât să încerce să-și ignore propriile nevoi, dorințe sau sentimente așa cum fac evitanții adesea, partenerul urmăritor tinde să-și dorească să lucreze la asta. Vor să vorbească despre problemă, să-și examineze propriile sentimente și să înțeleagă sentimentele partenerului.
Partenerul urmăritor are un model intern care îi spune că vorbind despre acest lucru va rezolva problema – împărtășind ceea ce se întâmplă pentru ei și încercând să înțeleagă ce se întâmplă pentru partenerul lor este, pentru ei, calea către siguranță.
Dacă încercarea de a vorbi despre acest lucru nu funcționează, un partener urmăritor poate deveni critic, poate arăta cu degetul sau poate pune presiune, deoarece pentru el este foarte dureros să experimenteze retragerea celuilalt. O parte din asta este protestul împotriva sentimentului de singurătate și abandon, și o parte este convingerea că ”Dacă voi apăsa destul de mult, poate ne vom reconecta.”
Puteți explica de ce partenerul urmăritor face acest lucru?
Ei bine, orice conexiune – chiar și o ceartă – este mai bună decât nici o conexiune. Atunci probabil acești partener vor deveni critici. De multe ori, este un fel de “Cum îndrăznești să mă lași”.
Modul în care asta este de obicei experimentată de evitant este: “Partenerului meu nu-mi pasă de mine. Nu sunt important. Dacă i-ar păsa de mine nu ar fi critic, nu ar fi pretențios, nu m-ar insulta și nu m-ar face în toate felurile”.
Cu siguranță nu este un mod constructiv de a face față deconectării, dar, de cele mai multe ori, partenerul urmăritor este critic pentru că partenerul său este important. Ei pun presiune pentru conectare sau protestează față de lipsa acesteia.
Cred că este foarte important ca cuplurile să poată înțelege că, sub acest tipar de urmărire-retragere, de cele mai multe ori, ambii parteneri tind să vadă că cealaltă persoană este într-adevăr foarte importană. Dar ambii ajung să se simtă neiubiți, răniți, abandonați, fără grija celuilalt și este foarte, foarte dureros pentru ei, motiv pentru care acest tipar tinde să macine relațiile și să le distrugă.
Cum influențează acest ciclu conflictual încrederea și securitatea în relație?
Subminează încrederea și securitatea în relație. Fiecare ființă umană are nevoie de conexiune. Noi le numim nevoi de atașament de bază.
Cu toții ne dorim să ne simțim iubiți, să ne poarte cineva de grijă, să fim respectați, să fim apreciați.
Gândiți-vă, tehnica universală de tortură în toate culturile este izolarea. Dacă vrei să pui la pământ un prizonier îl pui în izolare, iar când interacționează cu o persoană, te asiguri că interacțiunea este abuzivă, imprevizibilă și distructivă.
De multe ori pentru cupluri, în special în situații extrem de escaladate în care nu au mult sprijin din afara relației, oamenii se simt foarte izolați. Se simt foarte singuri. Singura legătură reală pe care o au de multe ori este cearta, care ajunge să fie distructivă.
Acesta este unul dintre motivele pentru care acest model subminează sentimentul de siguranță, nu numai în relație, ci și în lume, în general. Poate provoca o mulțime de traume pentru cei aflați la extreme.
Oamenii pot fi în acest model de urmărire-retragere de ani de zile. Uneori evitantul se va sătura. Noi numim asta ”burn out-ul” evitantului. În loc să se retragă, va ieși și va lupta. Apoi vom avea tiparul Luptă-Luptă. Sau, vom avea un urmăritor care va avea și el burn out și atunci se retrage și tiparul devine Retragere- Retragere.
Uneori cuplurile vin în terapie în acel moment, pentru că retragerea spune: “Ceva s-a schimbat aici. Poate că într-adevăr trebuie să mergem la terapie.” Până atunci poate fi foarte dificil deoarece urmăritorii sunt atât de răniți și obosiți. O parte din modalitatea de oprire a acestui tipar este de a ajuta cuplurile să vadă și să schimbe tiparul înainte de a distruge relația.
Există semne pentru a ajuta cuplurile să identifice dacă au un model de urmărire-retragere?
În primul rând, dacă cuplul are probleme, există un tipar! Este posibil să nu fie într-un model clasic de urmărire-retragere. Este foarte ușor să te uiți la cine e vina, cine e rău și să te gândești la cine e “defect”.
Cuplurile merg adesea în zona: “Este vorba despre mine … Sunt rău/rea. Sunt de neiubit “, sau își vor vedea partenerul ca fiind rău, defect sau rău-voitor. Este foarte util să începeți să vă gândiți la tipar, deoarece tiparul negativ este inamicul, nu celălalt partener. Ambii sunt prinși în acest tipar, răniți și participă la el- de obicei fără voie și fără să știe.
Unul dintre primele lucruri este să recunoașteți că există un tipar. Următorul este să vă identificați poziția în tipar. Când există amenințarea de conflict sau deconectare sau o neînțelegere, care este tendința voastră?
Tendința voastră este de a merge către și de a încerca să rezolvați problema, sau aveți de a vă închide și de a aștepta până când furtuna se va sfârși? Acest lucru vă poate ajuta să identificați dacă sunteți urmăritor sau evitant.
Majoritatea oamenilor, la un moment dat, se vor retrage și vor continua într-un fel sau altul. Eticheta este mai puțin importantă decât înțelegerea tiparului și momentului când este probabil să faceți așa.
Uneori oamenii pot fi urmăritori într-o zonă și se vor retrage în cealaltă. Este vital să înțelegeți tiparul și să începeți să vorbiți despre cum să îl opriți. Încercați să înțelegeți nevoile fundamentale nesatisfăcute ale partenerului aflate sub aceste comportamente.
Este foarte util pentru cupluri să aibă o hartă. La mine în terapie cuplurile desenează un ciclu și scriu următoarele:
• Comportamentele lor,
• Opiniile lor despre ei înșiși și despre partenerul lor,
• Emoțiile lor reactive,
• Emoțiile lor mai profunde, vulnerabile, primare,
• Nevoile și dorințele de bază.
Uneori, doar posibilitatea de desena asta schimbă lucrurile către “Ok, ce am cu adevărat nevoie în această situație? Cum i-aș putea cere partenerului să îmi satisfacă aceste nevoi într-un mod care nu va fi amenințător, care nu va declanșa rănile lui sau punctele lui sensibile? ”
Cum pot cuplurile să înceapă aceste conversații?
Pot începe prin a vorbi despre nevoile lor mai profunde și mai importante. De multe ori, cuplurile vor vorbi despre bani, copii, sex – despre oricare ar fi zona conflict. Dar, sub aceasta stă: “Trebuie să știu că îmi prețuiești opinia” sau “Trebuie să știu că mă prețuiești și mă respecți”.
Liniștiți-vă și gândiți-vă: “Ok, ce vreau aici? De ce are nevoie partenerul meu? De ce am eu nevoie? ”
Poate că partenerul meu are nevoie să știe că opinia lui sau ei este importantă pentru mine, chiar dacă nu sunt de acord cu asta.
Poate că partenerul meu are nevoie să știe că îmi pasă.
Poate că partenerul meu are nevoie să știe că nu voi fi critic ca în trecut.
Poate că partenerul meu are nevoie să știe că nu voi pleca emotional așa cum am făcut ani de zile. În schimb, o să stau acolo și să lupt pentru relație și împotriva tiparului.
A fi capabil să vorbești despre aceste lucruri într-un mod blând este un lucru foarte puternic. Se poate rupe acest tipar de urmărire-retragere și poate fi înlocuit cu un alt ciclu care este de susținere, iubire și îngrijire.
Acest articol a fost publicat cu acordul Institutului Gottman.
Mai mult despre tiparul Urmăritor – Evitant și Terapia Centrată pe Emoții: Acum mă vezi, acum nu mă vezi: 3 tipare prin care ne învârtim în cerc în relațiile noastre!
