Toată lumea moare. Atunci de ce atât de mulți oameni au frică de moarte? Poetul și scriitorul Prasoon Joshi îl întreabă pe Sadhguru de ce moartea este văzută ca un proces sinistru.
Prasoon Joshi: De ce este moartea descrisă ca întunecată și sinistră? Ați denumit-o undeva o “glumă cosmică”, dar majoritatea civilizațiilor se referă la acest lucru cu o anume apăsare. De ce există frica de moarte în majoritatea oamenilor Sadhguru?
Sadhguru: Dacă ne uităm cum a fost portretizată moartea în India, vei vedea că nu este văzută ca un proces sinistru. Ce este întunecat în privința morții este pierderea vieții. Dacă oamenii pierd ceva prețios – pot fi lucruri, pot fi oameni- ei se vor prăbuși. Așa că, întunecimea este pentru cei ce sunt în viață, dar moartea în sine a fost portretizată ca un mare eveniment în cultura acestei țări. Doar în aceste vremuri indienii îi imită pe vestici și merg cu capetele plecate când cineva moare.
Mai presus de asta, există niște povești minunate. Legenda spune că Shiva a creat Maha Shamshan[1], casa sa pământească, și așteaptă acolo. De fiecare dată când cineva moare, el dansează, celebrând. Ce fel de pervers este acesta care dansează când cineva drag mie moare?!
Balonul de săpun
Să ne uităm la aspectele fundamentale ale vieții. În experiența majorității ființelor umane, viața înseamnă doar corpul, gândurile și emoțiile lor. Dacă acordăm atenție naturii vieții noastre, putem vedea clar că și corpul și mintea sunt doar niște acumulări.
Dincolo de aceste acumulări, există viață. Ca să folosesc o analogie – când erai copil și suflai într-un balon de săpun, balonul era real, dar ce era înlăuntrul balonului era același aer care era și afară. Când balonul se spărgea, un strop de apă cădea pe podea, dar unde se ducea conținutul balonului nu vedeai niciodată, pentru că acesta era parte din tot.
Aceasta este natura vieții. Întregul cosmos este un organism viu. Când balonul se sparge și acest aer sau această viață care era prinsă în balon este eliberată, ceea ce se întâmplă în cealaltă parte este cu mult mai măreț decât ce se poate întâmpla în capcana lumii fizice. Shiva râde, cântă și dansează pentru că viața cuiva a fost eliberată de suferință.
Frica de moarte – condiționarea socială
Prasoon Joshi: Odată, am avut un deces în familie și am mers acolo. Un copil se juca și, din întâmplare, a dat peste cadavru de parcă era doar un lucru întins acolo. Oamenii l-au tras de-o parte, dar el nu a înțeles de ce. Este frica de moarte un proces condiționat? Este el inoculat în noi astfel încât să percepem când cineva pleacă ca pe un mare eveniment sau ca pe o calamitate?
Sadhguru: A vedea moartea ca pe o tragedie este o realitate psihică, mentală, emoțională și socială – dar nu și existențială. Un copil este o primăvară a vieții – el nu este sclavul condiționărilor sociale. El ar putea chiar să se joace cu un mort, nu ar conta. Dar pentru că adulții simt că este nepotrivit, încearcă să îi pună copilului condiționări. Când cineva drag lor moare, cei mai mulți dintre oameni simt că este sfârșitul lumii. Dar, după un timp își revin.
Nu încerc să desconsider pierderea prin care trece cineva, dar toți factorii mentali – gândurile tale, emoțiile tale, opiniile sociale și situațiile – sunt relevante doar într-o anumită măsură. Din punct de vedere existențial, ceea ce tu crezi, ceea ce simți, ce crede societatea căreia aparții este absolut irelevant.
Copiii nu au acest decalaj. Ei își revin repede, pentru că sunt mai puțin influențați de ceea ce se întâmplă în societate. Felul în care societatea privește moartea are un fundament pur emoțional și mental, ceea ce înseamnă că este ceva ce noi am fabricat – și am putea să vedem acest lucru oricum am vrea.
Poate că așa-numiții oameni educați au renunțat la asta, dar altfel, dacă cineva moare în această țară, se va bate toba și se va da o petrecere. Nu încerc să desconsider pierderea prin care trece cineva, dar toți factorii mentali – gândurile tale, emoțiile tale, opiniile sociale și situațiile – sunt relevante doar într-o anumită măsură. Din punct de vedere existențial, ceea ce tu crezi, ceea ce simți, ce crede societatea căreia aparții este absolut irelevant. De aceea Shiva – pe care noi îl considerăm cel mai măreț – este mereu înfățișat la marginea societății. El se află mereu la locul de incinerare.
Această suferință a vieții
Acesta este felul în care orice yoghin își începe viața. De la vârsta de opt ani, la șaptesprezece ani, am petrecut enorm de mult timp în locurile de incinerare – pur și simplu mă intriga. Doar stăteam așezat acolo. Oamenii veneau și dădeau foc corpului. Știți, lemnele sunt scumpe, așa că unii voiau să economisească lemnul. Nu știu dacă ați fost vreodată martori la așa ceva – când corpul este incinerat, primul lucru care arde este gâtul, și, dacă nu a fost făcut un rug destul de larg, invariabil, craniul pe jumătate ars se rostogolește pe jos. Asta se întâmplă după trei ore și jumătate – patru. Până atunci, nici o rudă nu mai e acolo, majoritatea pleacă după două ore. Așa că eu luam craniile și le puneam înapoi pe rug.
Trebuie să înțelegi natura esențială a vieții tale. Doar atunci când realizezi că ești muritor, dorința de a ști ce este dincolo de moarte se va trezi în tine.
Toată lumea vorbea despre atât de multe lucruri – am vrut să văd eu însumi. Am petrecut zile și nopți în locurile de incinerare, nici măcar nu știam de ce. Astăzi îi trimitem pe cei care se află serios pe calea spirituală să petreacă o anumită perioadă de timp acolo, pentru că mortalitatea trebuie să se adâncească în ei.
Trebuie să înțelegi natura esențială a vieții tale. Doar atunci când realizezi că ești muritor, dorința de a ști ce este dincolo de moarte se va trezi în tine. Dacă crezi în Dumnezeu nu vei deveni spiritual – de fapt, ai putea deveni chiar foarte prost. O să crezi că poți face lucruri prostești în viața ta și că, dacă faci o rugăciune, totul va fi reparat. Nu îți faci treaba cum trebuie, dar te gândești că vei produce rezultate bune. Nu studiezi pentru examene și crezi că vei fi primul în clasă pentru că te rogi. În momentul în care te raportezi la natura ta muritoare, dorința de a ști despre ce este toată această poveste și ce este dincolo de faptul că oamenii sunt azi aici și mâine nu mai sunt – va deveni o căutare naturală. Acesta este procesul spiritual.
[1] Shiva este stăpânul suprem al Universului, forța creației și distrugerii. Legenda spune că Shiva stă în locurile de inciderare ale corpurilor decedaților și se acoperă cu cenușa acestora. Locurile în care sufletul lasă în urmă corpul sunt cele mai plăcute lui Shiva, pentru că forma fizică limtează ființa umană și abia atunci când corpul fizic este lăsat în urmă, adevărata viață începe; Maha Shamshan se traduce literal “marele loc de incinerare”.
*** Acest articol a fost publicat cu acordul și ajutorul Isha Foundation www.ishafoundation.org
ABOUT SADHGURU
Yoghin, mistic și vizionar, Sadhguru Jaggi Vasudev este un maestru spiritual care face diferența. Cu un amestec captivant de profunzime și pragmatism, viața și activitatea lui servesc ca o aducere aminte a faptului că yoga nu este o disciplină ezoterică care vine dintr-un trecut depășit, ci o știință contemporană de o relevanță vitală pentru vremurile actuale. El a dezvoltat metode născute din știintele străvechi pentru a permite omului modern să își transforme viața și să își ia destinul în propriile mâini. Pasionante și provocatoare, profunde, de o logică și desăvârșită înțelepciune, conversațiile sale i-au adus reputația unui vorbitor și lider de opinie internațional. Sadhguru este foarte căutat la forumuri globale prestigioase pentru a aborda probleme diverse cum ar fi drepturile omului, principiile în afaceri, probleme sociale, de mediu și existențiale. Ascultătorii din toată lumea au fost impresionați de înțelegerea lui pătrunzătoare asupra problemelor actuale și afacerilor internaționale, precum și de abordarea sa asupra temei bunăstării umane.
