Dincolo de consultanță: cum o abordare sistemică poate salva milioane în business

Un interviu cu Cecilio Fernandez Regojo, formator internațional și expert în constelații sistemice organizaționale. Cecilio are are o bogată experiență antreprenorială, are un master în managementul afacerilor, a conceput programe de formare și cursuri universitare și activează azi în peste 40 de țări din Europa și America Latină, punând afacerile de peste tot într-o altă lumină.

Carmen Dragomir: Știu că ai peste 45 de ani de experiență în afaceri. Aș vrea să știu cum ai descoperit constelațiile organizaționale și ce te-a atras să le integrezi în munca ta la acea vreme.

Cecilio Fernandez Regojo: Da, aș spune că acum am mai mult, pentru că am început pe la 20 de ani, iar acum am 76, deci sunt mai mult de 50 de ani.

Am avut o mulțime de companii din mai multe sectoare și, în mod normal, obișnuiam să conduc patru sau cinci companii în același timp, dar toată viața mea a fost despre crearea de afaceri, vindeam companii, cumpăram companii…
Dar am ajuns într-un moment în care am avut atât de multe, încât am decis să mă opresc. Și am hotărât să găsesc altceva, despre care nu știam ce este.

Simțeam că în loc să fiu un manager, eram ca un pompier, cu o grămadă de incendii în toate companiile, cu mulți, mulți oameni care lucrau pentru mine, cu tot ce presupune relația cu băncile, cu taxele și toate astea. M-am dedicat mai mult timp gestionării tuturor acestor lucruri, decât gândirii strategice și a scopurilor companiilor. Așa că am decis să le vând pe toate pentru a descoperi ceva diferit. Dar nu știam ce anume, pentru că în acel moment eram foarte concentrat pe a face bani.

Am câștigat mulți bani, am pierdut mulți bani, am dat faliment… Am avut toată experiența pe care o dobândești în management. Și acest proces a început când aveam aproximativ 55 de ani. A durat ceva timp, pentru că nu putem vinde companiile când vrem noi. Companiile mele erau mici și mijlocii, așa că a fost un proces. Și, în același timp, căutam ce să fac, pentru că nu știam ce să fac. Având o familie foarte, foarte numeroasă, trebuia să am niște garanții, acesta a fost motivul pentru care am vândut toate companiile.  Și a fost o decizie bună, pentru că era un moment bun să le vând.

Și așa am început să caut diverse lucruri interesante. Primul lucru la care m-am dus a fost iubirea mea din tinerețe, astrologia. Am studiat astrologia, am făcut cursuri de pregătire prin străinătate dar, după un timp, mi-am dat seama că nu era treaba mea să fiu astrolog. Am mai încercat și alte lucruri, cum ar fi masajul biodinamic, alte tipuri de terapii, dar nu mă simțeam profesionist, în ciuda tuturor specializărilor pe care le învățam.

CD: Ce căutai? Ce părea să-ți lipsească în acea perioadă când erai un om de afaceri? Ce te-a determinat să urmezi acest ”alt lucru”?

CFR: Principalul lucru a fost că eu căutam o profesie în care să pot lucra singur. Eram puțin sătul să lucrez cu atât de mulți oameni. Dar nu știam ce să fac. Acesta era scopul.

Așa că, într-una dintre aceste experiențe pe care le exploram, am descoperit Constelațiile Familiale. Cineva mi-a spus: „Oh, du-te acolo”. Și m-am dus. Și m-am simțit foarte ciudat, fiind inginer și manager. Mulți oameni plângeau, erau pe podea, și mi-am spus: „Oh, asta e teatru.”  Dar m-au ales pentru aproape toate constelațiile, pentru că erau foarte puțini bărbați.

CD: Bărbații muncesc din greu în constelații…

CFR: Prefer să muncesc decât să stau pe scaun. Dar nu am putut înțelege ce se întâmplă acolo. Mi s-a părut interesant, dar că nu e pentru mine. După un timp, cred că una sau două luni, am decis să mă înscriu la un training de Constelații Familiale. Nu știam de ce, pentru că nu-mi plăceau Constelațiile Familiale, dar îmi plăcea rolul de facilitator. Într-un fel, asta era ceva ce făcusem mereu în viața mea. Așa că m-am dus acolo, iar când am ajuns, mi-am dat seama că trebuie să fac dezvoltare personală, pentru că înainte lucram doar cu mintea.

Câteva luni mai târziu, cineva mi-a spus că există această chestie cu constelațiile pentru companii și m-am gândit că este imposibil: ”Nu pot să duc această metodă la o companie ca să-i fac pe toți să plângă și toate astea”, mi-am zis. Acel training a fost unul dintre primele în constelații organizaționale din Olanda. Așa că m-am dus acolo și, când am ajuns, m-am îndrăgostit complet pentru că am înțeles cum putem face asta în companii și cât de puternic poate fi.

Am continuat să studiez constelațiile familiale și constelații organizaționale și, în același timp, am început să fac niște ateliere, iar după un an, am început să ofer traininguri. Și asta mi-a dezvoltat viața și m-am dedicat în principal constelațiilor organizaționale. M-am concentrat pe lucrul cu companii. Am călătorit peste tot în lume, oferind training-uri și, în același timp, lucram cu diverse companii locale acolo unde mergeam.

CD: Poți spune care este principala diferență dintre o abordare tradițională a consultanței în afaceri și abordarea sistemică într-un business?

CFR: Consultantul este cineva care merge la o companie, obține informații, înțelege ce se întâmplă în acea companie,  face un raport și explică ce ar trebui făcut, astfel încât compania să poată fi mai bună în vânzări sau în organizare. Ceea ce fac eu ca facilitator sistemic într-o companie este să merg acolo, dar nu am nevoie de multe informații de la client.

Ceea ce folosesc sunt informațiile pe care clientul le are în interior și încerc să-i arăt sistemul în care lucrează, compania – pe care o poate vedea cu ochi diferiți. Iar atunci când poate vedea cu ochi diferiți, poate lua decizii diferite. Deci, ceea ce facem noi este să facilităm un proces pentru client, astfel încât clientul să poată lua decizii mai bune. Este o abordare complet diferită.

CD: Cum îi explici asta unui manager, de exemplu, care nu a auzit niciodată de acest concept? Cum l-ai prezenta, astfel încât să fie interesat să lucreze într-un mod sistemic?

CFR: Când eram la început, voiam să intru în companie și îi explicam ce este și am descoperit că nu este abordarea corectă. Abordarea corectă este ceea ce au nevoie.

Obișnuiam să explic că fiecare dintre noi are o mulțime de informații în interiorul său despre care nu știm că sunt acolo. Există acea metaforă a aisbergului în care se spune că 10% este conștient și 90% este inconștient. Deci, managerii și oamenii cu care lucrează sunt influențați de acești 90%, dar nu știu.

Le spun că, prin această metodă, le pot arăta că pot avea acces la o parte din aceste 90%, astfel încât să aibă mai multe informații pentru a decide mai bine. Deci, pe scurt, ceea ce obișnuiam să spun este că pot avea acces la informații pe care le știu deja, dar nu știu că le știu.

Cu această abordare ei înțeleg, pentru că toți cei din companie își doresc să obțină mai multe informații să decidă mai bine, iar cu această metodă le putem oferi aceste informații într-un timp foarte scurt.

CD: În ce mod poate această abordare să sprijine liderii în luarea deciziilor sau în stabilirea unei direcții strategice pentru companie, de exemplu? Cum îi poate ajuta acest proces în activitățile concrete de afaceri?

CFR: Putem folosi constelații pentru fiecare aspect al companiei. Îți pot da un exemplu de decizie importantă pe care o companie a vrut să o ia, recrutarea unui nou director general. Era o companie farmaceutică și erau aproape de contractul final, dar cumva, în interiorul lor, exista o îndoială. Rațional, ar fi fost o decizie foarte bună. Persoana recrutată provenea de la o altă companie mare farmaceutică, unde avusese mult succes. M-au întrebat, așa că n-am uitat la acest proces și la sistem.  

Un lucru pe care constelațiile îl pot oferi și nicio altă metodă nu poate, este să înțelegi dacă această persoană este cea mai potrivită pentru sistemul companiei. Uneori găsim oameni care sunt foarte buni, dar nu se potrivesc în sistem. În mod clasic putem afla asta doar după ce îi angajăm, dar cu constelațiile putem ști dinainte. Deci, ceea ce am văzut în acel proces, ceea ce a văzut clientul, a fost că această persoană nu căuta compania, nu căuta clienții. Căuta doar salariul și poziția în companie.

Ceea ce au înțeles în același timp și ei, ca proprietari ai companiei, este că, în acest caz, îi punea într-o poziție inferioară, pentru că el provenea de la o companie mai mare. Și această conștientizare a fost foarte bună pentru a găsi un manager bun pentru ei. Și la sfârșitul constelației, mi-au spus: ”Cecilio, mulțumim, ne-ar fi costat milioane de dolari dacă l-am fi angajat” .

Așa că nu le-am oferit nicio soluție, am făcut doar un proces.  Informațiile sunt deja în interiorul clientului și el le descoperă odată cu procesul. Când facem acest proces de facilitare nu încercăm să facem interpretări despre ceea ce se întâmplă, pentru că nu cunoaștem toate informațiile, doar facilităm procesul, astfel încât clientul să poată interpreta el ceea ce vede și ceea ce simte. Și acest lucru este uimitor și foarte puternic.

CD: Este vreo poveste despre o companie care s-a transformat printr-un astfel de proces, o poveste care te-a impresionat, poate?

CFR: Am multe, dar în mod normal le uit (râde). Uit pentru că trebuie să fiu complet prezent pentru cea nouă pe care o am în față în acel moment. Dar, îmi amintesc de una în care, atunci când clientul mi-a spus ce vrea să lucreze, ceea ce au am gândit  atunci cu mintea logică a fost complet opusul a ceea ce constelația a revelat.

El era în Statele Unite,  avea o companie cu scop lucrativ, dar avea mulți bani și voia să transforme acea companie într-una non-profit pentru a oferi servicii oamenilor care nu aveau posibilitatea să plătească. Nu știa cum vor reacționa oamenii care lucrau cu el, pentru că era o transformare majoră a companiei.

În mintea mea, mi-am spus că asta nu va funcționa, pentru că oamenii nu vor fi de acord cu asta. Am făcut constelația, și ceea ce ne-a arătat a fost complet diferit de ceea ce credeam. Desigur, nu i-am spus niciodată clientului ce fusese în mintea mea.

Clientul a văzut ce tip de dinamică apare acolo. A înțeles că nu era exact modalitatea bună de face schimbarea, așa că am găsit o altă modalitate. Dar obiectivul principal era ceea ce își dorea și el a fost cu adevărat foarte fericit. Câteva luni mai târziu, m-a sunat și mi-a spus că lucrurile mergeau bine cu acea transformare. Așadar, se întâmplă des ca noi, ca facilitatori, să nu înțelegem ce se întâmplă, dar clientul înțelege totul și ia decizia potrivită. Deci, ceea ce este important aici este să dăm toată puterea clientului nostru.

Este complet diferit, așa cum am spus mai devreme despre consultanță, pentru că în consultanță se pare că avem puterea să le dăm ce să facă. Și de multe ori asta nu funcționează, pentru că nu se potrivește cu ceea ce simte clientul. Și în acest caz, nu are scuze, pentru că a văzut, a simțit și a conchis că a fost cea mai bună decizie pentru el.

CD: Din experiența ta, care sunt cele mai mari dificultăți, blocaje pe care le observi în lucrul cu organizațiile?

CFR: Nu am (râde). Este important să înțelegem un lucru, și anume modul în care ar trebui să mergem la o companie. Ar trebui să mergem cu sentimentul că aceasta este prima constelație pe care o fac în acest moment al vieții mele. Pentru că toate sunt diferite.

Deci, dacă lucrez cu Coca Cola și dacă voi lucra cu Pepsi Cola, este același tip de companie, dar dacă intri acolo, soluțiile pentru ei vor fi complet diferite. Din exterior, credem că vând același produs, dar nu este așa. Când merg la o companie, încerc să uit ce am văzut la alte companii, pentru că asta nu mă va ajuta. Trebuie să vinzi conform filosofiei companiei tale, iar filosofia celor două este diferită cu siguranță.

Clientul trebuie să vadă ce urmează, iar aceasta este partea dificilă pentru noi, facilitatorii, pentru că mintea noastră este mereu la lucru, așa că trebuie să încercăm să nu exprimăm ceea ce gândim, ci să ajutăm clientul, să facilităm acest proces pentru client.

Dacă ne confruntăm cu un divorț, vezi că toate divorțurile sunt diferite, pentru că depinde de interacțiunea dintre aceste două persoane. Așadar, când mergem la o companie, nu avem doar două persoane, uneori avem mii de persoane, iar acea companie este rezultatul influenței acestor oameni de acolo. Deci, fiecare companie este unică.

CD: Ne poți spune pe scurt, care sunt regulile pentru constelațiile organizaționale? În constelațiile familiale avem cele trei ordine ale iubirii și privim din perspectiva asta procesul. În munca organizațională, care sunt principalele puncte pe care le urmărești ca facilitator?

CFR: Este la fel. Sunt aceleași trei reguli principale pe care le folosim în Constelațiile Familiale.
Fiecare are dreptul la apartenență, iar asta înseamnă că trebuie să fim foarte atenți la excluderea din companiile noastre. Deci, dacă concediem pe cineva fără respect, acea energie va rămâne în compania noastră și poate că alte persoane vor pleca pentru că alții au plecat fără să li se arate respect.

Unul din aspectele la care lucrez în companii este să includ totul. Și asta nu e ușor, când vorbim despre includere unii oameni spun: nu, nu e posibil, pentru că detest acea persoană. Bine, dar trebuie să înțelegem că includerea nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu celălalt. Incluziunea înseamnă pur și simplu să vezi acea persoană, ok, ești aici, ești în această companie și trebuie să colaborăm.

Celălalt principiu este principiul echilibrului. Deci în cuvinte normale, dacă îți dau ceva, tu îmi dai altceva. Asta este foarte ușor de înțeles în companii. Dacă tu îți faci treaba, eu îți dau salariu. Desigur, acest lucru nu este complet echilibrat, pentru că eu vreau să te plătesc mai puțin, iar tu vrei să câștigi mai mult.  Acesta este un echilibru dinamic.

Ceea ce este important de înțeles, nu doar într-o organizație, ci în viață, este că nu vom ajunge niciodată la echilibru și este important să nu ajungem la echilibru. Deci, dacă eu sunt mulțumit de salariul pe care ți-l dau și tu ești mulțumit de salariul pe care mi-l dai, nu există niciun stimulent pentru tine să muncești mai bine sau pentru mine să te plătesc mai mult.

Un lucru important pe care îl spun în training-urile mele, este că, este în regulă, să încerci să echilibrezi sistemul, dar te rog, nu ajunge la echilibru, pentru că dacă ajungi la acel echilibru care taie energia, totul este mort.

Un bun exemplu în acest sens este viața noastră. Suntem în viață pentru că avem o inimă care nu este echilibrată. Inima este mereu așa, nu se oprește niciodată, așa că încearcă mereu să se echilibreze. Asta este viața. Acesta este un alt principiu.

Celălalt pe care îl folosim în Constelațiile Familiale și îl folosim și în organizații, este principiul ordinii, despre care spunem că cei care au venit primii în sistem au prioritate. Deci, într-un fel, există o ierarhie pe care o înțelegem. În familii: bunicii, părinții, fiii, nepoții și așa mai departe.

Când ajungem în companii, putem aplica principiul ordinii, dar există mai multe ordine. Prima este este ordinea ierarhică, președintele, directorul general, managerii, oamenii care lucrează.

Dar acesta este unul dintre cele mai dificile principii, pentru că în companii există mai multe ordine. Există o ordine ierarhică, există o ordine de vechime, există o ordine de competență. Există o mulțime de ordine. Iar în companie, aceste ordine se amestecă întotdeauna. Pot fi un director general nou și să existe cineva acolo care lucrează pentru mine și are 20 de ani de vechime în companie.

Și eu aș vrea să introduc un alt principiu care, pentru mine, într-un fel, le rezumă  pe acestea trei. Și numesc acest principiu principiul respectului. Când fac lucruri și iau decizii cu respect pentru mine însumi, cu respect pentru angajații mei, cu respect pentru concurenții mei, cu respect pentru tot sistemul din afara mea și fac lucrurile bine.

Dar este într-adevăr foarte complex, pentru că în companii există o mulțime de dinamici, și este mult mai complicat decât sistemul familial. În interiorul companiilor avem o mulțime de oameni, iar acești oameni au propriul lor sistem familial. Deci nu este vorba doar de relația organizațională, ci, în același timp, fiecare sistem familial interferează cu sistemul din companie.

CD: Atunci când lucrezi în companii te uiți și la tiparele transgeneraționale ale indivizilor din organizație?

CFR: Cred că trebuie să fim foarte atenți când lucrăm în companii. Este una să lucrezi cu un manager în individual și alta dacă lucrez în cadrul unei companii. Dacă lucrez în cadrul unei companii, trebuie să fiu foarte atent să nu aduc probleme familiale.

Când au început constelațiile organizaționale mulți oameni au crezut că mai întâi trebuie să lucrăm managerul, persoana, astfel încât să poată fi un manager bun. Acum, eu nu gândesc așa, pentru că nu suntem singuri în companie. Suntem ceea ce suntem și fiecare dintre noi are propria dinamică, iar ceea ce ne-a cerut managerul nu este să-l transformăm pe el sau pe oameni. Întrebarea este cum pot fi așa cum sunt cu toate blocajele mele? Cum pot fi mai bun în această companie așa cum sunt?

Vă dau un exemplu. Dacă un manager vine la mine și spune: „Am probleme de leadership în compania mea” – dacă cunoaștem constelațiile familiale, înțelegem că, foarte probabil, acest lucru se datorează sistemului său familial. Poate fi ceva legat de tată, mamă, bunicul sau ceva de genul acesta. Dar nu pot introduce aceste elemente în companie. Ceea ce trebuie să fac este să găsesc modalități prin care acel client să poată fi un lider mai bun în companie, indiferent cum este, și astfel putem testa diferite poziții sau diferite atitudini.

Ceea am realizat este că schimbarea se produce în interiorul clientului, iar acesta este mulțumit, pentru că poate fi un lider mai bun.  Mulți vin și îmi spun după aceea: „O, Cecilio, nu știu ce s-a întâmplat, dar lucrurile s-au schimbat și în familia mea”. Uneori oamenii spun: „una este compania și alta este familia”. Nu, totul este la un loc.

Așadar, atunci când facem această muncă, ar trebui să abordăm sistemul familial, dar nu ar trebui să o facem în companie. Dar dacă lucrăm la sistemul organizațional, acea persoană se schimbă și când ajunge acasă la familie. Devine o persoană diferită și are un comportament diferit și în familie și, într-un fel, lucrurile au început să fie diferite. Desigur, există anumite blocaje personale cu care pot lucra într-un loc privat, nu în comun cu întreaga companie.

CD: Există multe situații în care companiile sunt fondate de mai multe persoane și se întâmplă adesea ca acești parteneri să aibă discuții și poate să se și despartă. Care sunt implicațiile sistemice ale unui astfel de scenariu?

CFR: Pentru mine, este același lucru ca divorțul. Dacă mergem la o companie, este același lucru. Ne reunim pentru a crea o organizație într-o fază a vieții noastre cu un interes pe care îl avem în acel moment.  După o vreme poate eu m-am schimbat și partenerii mei s-au schimbat și ei, și privim compania într-un mod diferit. Unii dintre ei descoperă că vor să facă altceva, nu mai sunt așa de interesați de companie, alții nu sunt de acord cu unele decizii pe care le iau. Este complet normal, nu? Și important este ca fiecare dintre noi să decidă ce este mai bine. Dacă se întâmplă asta, ne putem despărți într-un mod bun, cu respect.

Dar ceea ce se întâmplă este că majoritatea oamenilor nu știu cum să se despartă într-un mod bun, se ceartă și pleacă foarte supărați unul pe celălalt, pe ceea ce s-a întâmplat, crezând că celălalt este de vină. Este la fel ca în relațiile personale. În toate despărțirile, responsabilitatea este întotdeauna 50-50.
Așa că atunci când caut să intru într-o nouă companie, să înființez alta sau să găsesc un nou partener sau dacă vreau să mă recăsătoresc, privesc înapoi cu această energie. Inima mea nu este împăcată, pentru că alții mi-au făcut lucruri greșite. Și uit să spun și uit să mă gândesc că și eu am făcut lucruri greșite. Și, de fapt, nu există lucruri greșite pentru că ce facem sunt cele mai bune lucruri pe care le putem facem în acel moment.

Când concediem pe cineva din companie sau când cineva pleacă din companie sau din relație, trebuie să o facem întotdeauna cu respect. Dacă o facem cu respect, vom fi liberi. Dacă nu, vom privi mereu înapoi. Și când privesc în urmă, nu sunt atent la ceea ce am în fața ochilor. Nu sunt atent la noua mea companie pe care vreau să o dezvolt pentru că îmi pierd energia privind în urmă. La fel e când poate suntem de acord cu despărțirea, dar cealaltă persoană are resentimente, cum se întâmplă de obicei în această situație.

Când doi parteneri se despart, nu înseamnă că amândoi sunt fericiți sau împăcați. Nu poți face munca celeilalte persoane, dar poți să mergi mai departe. Acea persoană poate fi plină de resentimente, dar dacă eu sunt responsabil pentru toate deciziile mele și pentru toate lucrurile greșite pe care le-am făcut, atunci eu pot fi bine și dacă acea persoană va continua să aibă resentimente. Ea se va uita mereu la mine, dar eu nu mă voi uita la ea sau la el, ci la noua mea viață.

Deci, eu sunt responsabil pentru 50% din tot ce se întâmplă greșit în relația noastră și las ție 50%. Dar de multe ori, ceea ce se întâmplă este că eu cred că tu ești vinovat în proporție de 90%, iar eu sunt doar 10%, și uneori se întâmplă și contrariul.  Aceasta este munca pe care trebuie să o facem cu clienții noștri, să înțeleagă că este întotdeauna 50%.  

CD: Care crezi că sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă facilitatorii de constelații organizaționale?

CFR: În acest moment, aș spune că lucrul în companii a fost foarte dificil în trecut, iar acum aș spune că nu este ușor. Este un concept diferit. Companiile sunt obișnuite cu acest tip de consultanță: am o problemă, îi dau consultantului studiul și îmi dă ceva înapoi.

Aici este dificil de explicat, dar este foarte ușor de înțeles atunci când clientul experimentează. Așa că, de multe ori, prefer să am o mică experiență cu clientul și, după clientul decide dacă vrem să lucrăm sau nu. Cel mai dificil lucru este pentru că majoritatea facilitatorilor nu prezintă constelațiile organizaționale ca un instrument normal, ca o metodă normală, ci ca pe ceva ciudat.

Îmi amintesc când am început să lucrez cu companii, m-am dus acolo și am spus prima mea propoziție: ”aceasta este o metodă uimitoare, dar este foarte dificil să explic ”.
Facilitatorul are nevoie doar ca clientul să știe că are o problemă și vrea să o rezolve. Clientului nu-i pasă ce fel de filozofie sau ce fel de metodologie folosim.

Cred că este mai mult problema facilitatorului decât problema pieței. Deci ideea mea este că facilitatorii ar trebui să înceapă să creadă că aceasta este o metodă normală.
Este foarte puternică, poate ajuta clientul, dar pur și simplu prezint-o așa.

CD: Ce crezi că ai nevoie ca facilitator organizațional, pentru a lucra eficient cu lideri și manageri? Există vreo abilitate specială de care am putea avea nevoie?

CFR: Obișnuiam să spun că toată lumea poate face orice, dar există oameni care sunt mai talentați decât alții și trebuie să ne înțelegem fiecare, care sunt limitele noastre și care este experiența noastră. Dacă lucrez cu o companie multinațională și nu știu nimic despre companiile multinaționale și nu am nicio experiență internațională, poate că munca pe care o ofer nu este la fel de bună ca a altuia.  

Nu este că nu este posibil, dar este pur și simplu mult mai dificil. Sau dacă aș proveni din lumea terapeutică, ar fi mai dificil să lucrez cu companii pentru că nu aș avea limbajul managerilor. Nu înseamnă că nu este posibil, dar este important să înțelegem că fiecare dintre noi are mai multe abilități și caracteristici. Ideea este că toți facilitatorii sunt buni facilitatori și trebuie să înțelegem dacă un client preferă unul sau altul.

Este bine să înțelegem ce este ușor pentru noi și care este piața care ni se potrivește cel mai bine, ce tipuri de companii sunt cele mai bune, se potrivesc cel mai bine cu felul meu de a fi și cu experiența pe care o am?

CD: Ultima mea întrebare pentru tine: ai un mesaj pentru comunitatea care te așteaptă în noiembrie aici, în România?

CFR: Mesajul este să vii și să te distrezi. Îmi place foarte mult să introduc puțin umor în constelații și este felul meu de a o face. De asemenea, am o abordare diferită față de majoritatea facilitatorilor, în principal pentru că sunt foarte ancorat în realitate.  Sunt inginer, dar, în același timp, mă pot conecta foarte mult cu clientul.
Așadar, ceea ce este important pentru mine este cum pot ajuta clientul în propriile sale acțiuni și voi încerca să fac asta potrivit cu filosofia mea, care este o filozofie a ingineriei, o filozofie diferită a unui terapeut, foarte ancorată în realitate și foarte practică.
.Îmi place foarte mult dialogul și sper că vom avea dialoguri minunate și ne vom distra de minune în timpul șederii mele acolo.