Essence_Bucharest_Oct.2014_01

Dr. Menis Yousry este un renumit psiholog și psihoterapeut, autor al Editurii Hay House. Este specializat în psihoterapia sistemică de familie și lucrează cu mii de oameni anual, peste tot în lume. Experiența și cercetarea academică i-au facilitat conceperea unor cursuri de autodezvoltare unice și extrem de practice, care produc transformări uimitoare în constiință. [Foto: Mihai Adobrică]

Dr. Menis Yousry privește comportamentul uman ca pe un răspuns la interpretarea pe care noi o dăm experiențelor din trecut. De aceea, el crede că, doar schimbându-ne comportamentul, nu putem schimba mare lucru, dacă nu înțelegem în profunzime felul în care noi ne raportam la lume. Procesul Essence, pe care Dr. Menis Yousry l-a dezvoltat și rafinat pe parcursul a 20 de ani de carieră, este o abordare care a avut un succes imens în peste 25 de țări. Este un proces simplu, care ne poartă într-o călătorie interioară și ne ajută să identificăm felul în care acțiunile noastre de astăzi au legătură cu trecutul nostru, cu tiparele subconștiente care ne-au format percepția asupra lumii, și ne arată ce putem face ca să schimbăm acest lucru. [Partea  a II-a]

 

Autor: Carmen Dragomir


Inspire Magazine: Mulți oameni cred că au nevoie să se schimbe pentru a-și pune viața în ordine și pentru a fi mai fericiți. Este posibil, poate fi totuși vorba despre o transformare?

Dr. Menis Yousry: Nimeni nu va fi capabil să se schimbe. Oamenilor nu le va placea să auda asta. Ceea ce fac eu  este să îi ajut  să dezvolte o relație cu ei înșiși, ca să poată trăi mai bine. Eu, de exemplu, sunt aceeași persoană care eram și cu mai mulți ani în urmă. Acum vorbesc în fața a mii de oameni în fiecare săptămână, dar cel din mine căruia îi era frică de vorbitul în public este încă acolo. Dar l-am manageriat. Nu-l pot schimba. Mereu îmi va fi frică, dar am avut grijă de acest aspect înăuntrul meu, având compasiune, înțelegere pentru mine, exersând să fiu în fața oamenilor atâția ani. Nu îl controlez. Nu trebuie să ne controlam emoțiile niciodată, să le reprimăm, trebuie să le ajustăm. Asta cere sprijin din partea celorlalți. “Schimbare” este un cuvânt foarte periculos. Toți vor să se schimbe. Ai încercat vreodată să schimbi pe altcineva?

IM: Da, sigur că am încercat.

MY: Nu merge niciodată. De fapt, situația se înrăutățește.

IM: Așa a fost.

MY: Tot ce faci este să obții mai multă rezistență, în special în relații. La fel funcționează și pentru noi înșine, nici noi nu ne putem schimba pentru că încercăm să ne folosim intelectul ca să ne schimbăm emoțiile. Nu putem face asta. Avem nevoie de alte emoții care să ne schimbe emoțiile pe care le avem deja.

IM: Există un aspect în mentalitatea individuală care poate fi privit drept sănătos pentru a progresa. Oamenii vor sa fie mai frumoși, mai deștepți, mai puternici decât alții, să se autodepășească permanent. Ce produce însă asta în ființa noastră interioară, această neliniște de a fi mereu mai mult, de a nu fi niciodată multumiți cu ceea ce suntem?

Essence_Bucharest_Oct.2014_067

[Foto: Mihai Adobrică]

MY: Îți pot da un exemplu din Vietnam. Merg des acolo și țin multe seminarii. Țara asta are o voce foarte puternică din punct de vedere cultural, acum însă toți sunt obsedați să-i copieze pe americani. Toți vor să aibă bani și cred că asta îi va face fericiți. Desigur că banii îți vor da posibilitatea de a face alegeri. Sigur că banii îți vor ridica calitatea vieții și îți vor face viața mai ușoară. Dar ei nu te vor face niciodată fericit. Încurcăm lucrurile! Dacă ești fericit, atunci vei face bani. Dar dacă ai bani, atunci nu vei fi neapărat fericit. Aproape că pot să-ți garantez că, dacă vei fi un om fericit și calm, vei deveni foarte ușor un om bogat. Oamenii fericiți întotdeauna obțin ceea ce vor. Dacă mergi la muncă și ești fericit și calm, oamenii vor veni către tine, se vor conecta. Dacă nu ești fericit, ești retras, atunci cum să facă afaceri cu tine? Am devenit obsedați să acumulam lucruri pentru că ne simțim în nesiguranță. Am observat comportamentul oamenilor bogați. Când ajung să aibă foarte mulți bani, încep să facă acte de caritate, să ajute fundații, organizații pentru că realizează în sfârșit că nu este despre a face bani, ci despre a servi umanitatea. Aceasta este cea mai mare lecție pentru noi. În cele din urmă, tot ceea ce facem în viață trebuie să fie spre folosul oamenilor. Aceasta este sursa fericirii. Mulți oameni mă întreabă asta la seminariile mele: Cum pot fi fericit? Te-ai gândit să mă întrebi asta? (Râde)

IM: Nu, pentru că sunt prea mulți cei care întreabă. Dar vreau să vă întreb altceva din această perspectivă, pentru că mi-ați dat exemplul cu Vietnamul. Credeți că există o diferență între societățile din Vest și cele din Est?

MY: Da, Estul încearcă să copieze Vestul. Am lucrat mult în țările din Est și chiar am pus la punct un model special de lucru pentru aceste zone. “Terapie” este un cuvânt vestic, iar aici nu funcționează.

IM: Care sunt diferențele?

MY: România, de exemplu, cred că este puțin la mijloc, dar vă îndreptați foarte rapid către individualism din cauza culturii europene. În Est, grupul are o mare influență asupra individului. Astfel că, problemele în Est sunt despre cum să faci față grupului. Dacă, de exemplu, te-ai născut într-un sat, sau într-o comunitate unde căsătoria, în mentalitate, este pe viață, iar tu decizi că nu-ți mai place soțul pe care îl ai și vrei să pleci, nu o să poți face asta pentru că grupul va acționa împotriva ta. În Vest este invers, individul este atât de puternic, încât poate face tot ceea ce dorește. Dar asta are consecințe. Consecințele sunt că au dispărut conexiunile, legăturile între oameni. Oamenii îmbătrânesc, iar guvernul are grijă de ei pentru că plătesc taxe și îi pun într-un azil unde sunt complet izolați, dar măcar cineva are grijă de ei. Un copil are nevoie de grup, altfel dezvoltă o mulțime de probleme psihologice. În Anglia, de exemplu, în anumite zone, 70 % dintre copii cresc doar cu mamele lor, fără tată. Toți au devenit prea puternici pentru a se mai preocupa de celălalt. Deci, sunt două feluri de probleme, complet opuse. Estul depinde de grup, iar Vestul depinde de individ.

Cred că țări precum România, Bulgaria, țările din estul Europei, în general, sunt mai aproape de mentalitatea estică, dar se mișcă mult prea repede către individualism. Apreciez că România se va alinia în mod extrem Vestului din acest punct de vedere, cam în zece ani, și se va pierde această conexiune între oameni. Nici unul dintre aceste două aspecte nu este funcțional. Este nevoie de echilibru. Nu putem supraviețui singuri, dar nici cu o mare presiune din partea grupului. Există o zicală care spune: “e nevoie de un sat ca să crești un copil”. Copiii de astăzi sunt foarte izolați și le dăm tot timpul lucruri, jucării și computere, iar ei devin din ce în ce mai izolați, nu mai au contact cu lumea reală. Creierul nostru se dezvoltă prin conexiune, prin comunicare, nu singur. Cel mai dificil aspect este că părinții își pierd autoritatea, copiii sunt în control. Puterea părinților este diminuată pentru că sistemul se ocupă de tot. În Anglia, dacă părintele își pedepsește copilul, acesta poate chema poliția. Dacă profesorul țipă la copil, la fel, el poate chema poliția sau poate face plângere, iar profesorul este suspendat timp de șase luni. Acum, toată lumea are atât de multă putere, dar avem totuși nevoie să ne putem controla copiii.

IM: Cred că există această așteptare ca societatea, statul, să se ocupe de problemele acestea, uitând că noi facem parte din sistem, din societate, uitând să ne asumăm responsabilitatea fiecare.

MY: Da, iar terapia s-a născut pentru ca oamenii nu mai sunt conectați. Ce este terapia? Cumperi prietenie. Plătești pe cineva să vorbească cu tine, pentru că ceilalți nu sunt disponibili să te asculte. Treaba asta a fost inventată în Vest. Ne arată că ne-am pierdut pe noi înșine. Nu avem nevoie de terapie.

IM: Credeți că vom găsi drumul înapoi?

MY: Sigur că da. Seminariile pe care eu și alții ca mine le ținem, sunt o consecință a ceea ce se întâmplă. Aducem aceste lucruri înapoi. Essence este o mare comunitate, a devenit ca o familie în toate țările, o familie cu mii de oameni, ne întâlnim și ne reconectăm, recreăm trecutul, dar într-o manieră mult mai blândă, așa încât oamenii să nu mai ceară atât de mult de la ei, recreăm echilibrul.

IM: Se vehiculează ideea că ne folosim doar o mică parte a creierului în mod conștient, restul de 95%- 99% – părerile diferă – fiind acțiuni determinate de subconștient. Cum funcționează subconștientul și cum îl putem folosi să ne slujească și nu să ne saboteze?

Essence_Bucharest_Oct.2014_035

[Foto: Mihai Adobrică]

MY: Copiii foarte mici pot înțelege emoțiile, nu pot înțelege cuvintele. În primii ani de viață nu intelectul este cel care se dezvoltă, ci emoțiile. Dacă acest hotel  (n.r- interviul a avut loc la Athenee Palace Hilton București) va lua foc și toată lumea va fugi afară, un copil aflat în primii ani de viață nu va înțelege ce se petrece, ce este focul. Îi va fi frică, dar nu va ști ce se întâmplă și va rămâne speriat toată viața sa. Noi, ca adulți, nu, pentru că am înțeles, am intelectualizat situația, a fost un incendiu, am ieșit afară nu mai suntem în pericol, acum suntem ok. Avem amintiri de felul acesta din primii ani de viață care se depun în subconștient și ne controlează acțiunile.

Acest fel de probleme aparțin emisferei drepte și dau impulsul emisferei stângi să acționeze, iar noi credem că le putem rezolva folosind partea stângă, intelectul. De aceea este o problemă când înveți ceva și crezi că te poți schimba. Nu poți. Suntem conduși de aceste amintiri care sunt 99% depozitate în mintea nostră subconștientă. Nu știm ce este acolo, dar ne putem da seama foarte repede dacă suntem atenți la acțiunile noastre. Dacă eu continui să mă întâlnesc cu același tip de oameni în relații diferite, asta îmi arată ce port în subconștientul meu. Dacă fac aceleași greșeli mereu, asta îmi arată ce este acolo. Când lucrez cu oamenii le dau tot soiul de exerciții, îi văd cum reacționează și le arăt felul în care reacția lor vine din mintea lor subconștientă. Primul lucru pe care trebuie să îl știm este că nu poți să faci față unui lucru pe care nu îl cunoști. Noi nu reparăm nimic, ci îi facem pe oameni să înțeleagă și să privească lumea într-un mod diferit. Asta este tot.

IM: Ce influență are sentimentul de a fi respins asupra cuiva pe termen lung? Este un subiect pe care îl abordați des.

MY: Prima experiență pe care copilul o are este să fie dat mamei sale. Dacă mama nu este acolo, dacă lipsește sau are dureri și nu stabilește conexiunea, atunci copilul va avea o traumă. Ea va fi depozitată în subconștient, iar atunci când vom deveni adulți, fiecare respingere, chiar dacă nu suntem conștienți, ne amintește de această primă traumă, iar asta este un lucru foarte, foarte dureros. Oamenii reacționează diferit, unii devin foarte agresivi, alții se retrag, alții pur și simplu îngheață. Fiecare dintre noi avem o traumă de acest fel, mai mică sau mai mare.Tuturor ne este frică să nu fim abandonați. Încercăm din răsputeri să evitam această durere și această frică și nu reușim decât să le amplificăm. În special în relații. Dacă îți este frică că partenerul te va abandona, o va face, pentru ca îl vei provoca. Încercăm să-l facem să ne iubească și intrăm într-un joc care va avea exact rezultatele opuse din cauza felului în care acționăm. Este mai bine să nu încercăm să facem pe nimeni să ne iubească. Nu poți face pe nimeni să te iubească. Cu cât încercăm mai mult, cu atât mai puțin ne va iubi. Este nevoie de muncă emoțională și de sprijin. Totul poate fi vindecat. Toate limitările noastre sunt emoționale. Aceasta este cheia. Dacă încerci să devii mai bun, să te schimbi folosind mai mult intelectul, nu va funcționa. El este doar complementar. Poate să meargă dacă faci întâi curățenie emoțională.

IM: Există însă această teorie larg răspândită, mai ales odată cu avalanșa de cărți self-help, care spune că gândurile ne creează emoțiile, iar emoțiile ne împing la acțiune. Sunt mulți cei care cred că, dacă își controlează mentalul, atunci își pot schimba emoțiile și, deci, felul de a acționa.

MY: Este greu de spus și de trasat vreo concluzie, dar eu cred, în urma experienței pe care o am cu oamenii, că emoțiile ne controlează gândurile și apoi gândurile se întorc și ne afectează emoțiile. Este un cerc vicios. Ca în povestea cu oul și găina. Dar, eu înclin să cred că emoțiile vin primele.

 

 


Untitled design(1)

 

Dr. Menis Yousry este un renumit psiholog și psihoterapeut, autor al Editurii Hay House. Este specializat în psihoterapia sistemică de familie și lucrează cu mii de oameni anual, peste tot în lume. Experiența și cercetarea academică i-au facilitat conceperea unor cursuri de autodezvoltare unice și extrem de practice care produc transformări uimitoare în conștiință.

 


 

 

[Citiți partea I a interviului , aici: http://www.inspire-magazine.ro/interviu/]

Detalii despre metoda Dr. Menis Yousry, aici:  http://www.essence-foundation.com/index.php/romania

81284 Total Views 10 Views Today