Întrebare: Cu cât caut mai mult calea spirituală, cu atât mai confuz devin. Și totuși, în același timp, pare că e un fel de claritate, o claritate confuză. Va veni un timp când voi avea claritate fără confuzie și, dacă va fi așa, cum pot crea asta?


 

Thumbnail SadhguruSadhguru: Cu cât cauți mai mult calea spirituală, cu atât mai confuz vei deveni. Ăsta este un semn bun, deoarece confuzia este totdeauna o stare mai bună decât să trăiești cu concluzii stupide. Cu aceste concluzii pe care le-ai fabricat în viața ta există întotdeauna confort, mângâiere și comoditate. Există un fals sentiment de securitate în toate acestea.

Dar, odată ce ai pășit pe calea spirituală, totul se tulbură. Toate lucrurile cu care te simțeai confortabil par stupide acum. Lucruri pe care le-ai prețuit și le-ai îndrăgit par dintr-o dată nesemnificative și par că nu mai merită. Totul este întors cu susul în jos. Există o frumoasă zicală Zen: “Când ești ignorant, munții sunt munți, râurile sunt râuri, norii sunt nori, copacii sunt copaci. Odată ce ai intrat pe calea spirituală, munții nu mai sunt doar munți, norii nu mai sunt doar nori, copacii nu mai sunt doar copaci. Dar, odată ce ajungi la capătul căii, odată ce devii iluminat, din nou, munții sunt munți, râurile sunt râuri, norii sunt nori, copacii sunt copaci.” De la ignoranță la iluminare este un ciclu complet care te poartă înapoi în același loc, dar te aduce acolo cu o diferență enormă, cu o lume întreagă de diferențe, o diferență care este indescriptibilă.

 

Când devii conștient de suferința ta

 

Odată ce ai intrat pe calea spirituală, totul este tulbure, totul este pus sub semnul întrebării. Nu mai știi cum stai, nu mai știi nimic. Înainte să fi știut ceva despre spiritualitate, măcar te simțeai confortabil, autosatisfăcut. Mâncai micul dejun dimineața, îți beai cafeaua și credeai că asta e tot. Acum, nimic nu mai contează. Nu mai ai chef să mănânci, să dormi, să faci nimic cum trebuie, pentru că nimic nu mai contează de fapt. Nu a contat niciodată. Doar te păcăleai să crezi că e așa. Dacă toate astea contau cu adevărat, cum ar fi putut să dispară acest sentiment? Dacă ai fi știut cu adevărat ce este fiecare, cum ai fi putut deveni confuz?

 

Să intri pe calea spirituală înseamnă că ai devenit conștient de suferința ta.

 

Faptul că ești confuz, înseamnă că nu știi. Ai tras concluziile greșite doar de dragul confortului și siguranței. Dacă confortul este tot ceea ce cauți, trebuie să te setezi mental să crezi că ești perfect, că totul este ok în viața ta. “Casa mea e bună, soțul meu e minunat, viața mea este grozavă, copiii mei sunt fantastici, chiar și câinele meu e fabulos. Așa e. Asta e viață.” Trebuie să-ți spui ție în fiecare zi aceste lucruri și să îți vezi de treabă așa. O să fie chiar bine, nu e nimic rău în asta. Doar că e limitat și această ființă din interiorul nostru nu se va mulțumi cu nimic limitat. Nu contează în câte feluri încerci să te păcălești singur, undeva înlăuntrul tău există o chemare.

Uită-te cu atenție la toată fericirea pe care ai cunoscut-o de-a lungul vieții tale. La suprafață este fericire, dar undeva adânc înlăuntrul tău există o anumită suferință în toate. Suferința este acolo pentru că ființa reprimată din interior are o năzuință permanentă. Pentru a deveni conștienți de această suferință unii oameni au nevoie de o viață întreagă. Să intri pe calea spirituală înseamnă că ai devenit conștient de suferința ta. Sufereai inconștient înainte, acum ai devenit conștient de asta.

Suferința conștientă este întotdeauna mult mai profundă decât suferința inconștientă, dar este bună, măcar ești conștient de ea. Atâta vreme cât nu devii conștient, suferința va rămâne permanent în tine. Odată ce ai devenit conștient, nu este necesar ca ea să rămână pentru totdeauna acolo. Acum există o posibilitate, nu-i așa?

A intra pe calea spirituală reprezintă o posibilitate, să fii în preajma unui guru [1] este o posibilitate. Dacă această posibilitate devine realitate, primul lucru care se întâmplă este acela că eşti gata să vezi totul aşa cum este. Cel puţin eşti dispus să îţi recunoşti limitările. Dacă vrei să îţi ascunzi limitările, se mai pune problema de eliberare? Ai distruge această posibilitate complet. Dacă eşti înlănţuit chiar acum şi libertatea va fi să vină într-o zi, cel dintâi lucru pe care trebuie să-l faci este să înţelegi că nu eşti liber.

Dacă refuzi să vezi că eşti înlănţuit, problema eliberării nu se va ivi niciodată. Când îţi dai seama că nu eşti liber, va fi durere şi suferinţă, va fi zbatere şi confuzie. Amintirile vechi vor spune: “Eram mai bine înainte”. Aşa funcţionează mintea ta. Când erai la liceu, mintea îţi spunea: “Oh, la grădiniţă era fantastic”. Ştii tu cum ai mers la grădiniţă! Când te-ai dus la facultate ai zis: “Oh, zilele din liceu au fost aşa de minunate”, dar ştim şi cum ai trecut liceul. Când ai terminat cu educaţia, ai spus: “La facultate am avut cele mai fericite zile“.  Știm cum te-ai luptat pentru evaluările luate, să găseşti cartea pe care o voiai la bibliotecă, cum ai suferit la ore cu acei profesori; dar acum că s-a terminat, pretinzi că a fost fantastic.

Ca parte din mecanismul tău de supravieţuire, memoria are un mod de a şterge anumite lucruri neplăcute şi face ca trecutul să fie mereu mai plăcut decât ceea ce este în prezent. Este un truc de supravieţuire. Altfel, psihologic, ai ceda. Mereu ai ceva de care să-ţi aduci aminte şi să să spui: “Oh, a fost minunat.”

 

Claritatea confuză

 

Dar acum este o claritate confuză. Nu e bine? Eşti confuz, dar totuşi clar.

Într-o zi, un fermier cu un camion plin cu animale se ducea la piaţă pentru a vinde animalele. A întâlnit un autostopist şi l-a luat în maşină. Pe drumul către oraş, fermierul a început să bea, a pierdut controlul şi a nimerit într-un mare şanţ. Autostopistul a fost aruncat din maşină cu coastele sfărâmate, un picior rupt şi un braţ zdrobit, era făcut bucăţi total. Animalele erau, de asemenea, serios afectate.

Fermierul era singurul care avea doar câteva zgârieturi şi tăieturi. Iese din maşină şi îşi controlează animalele. Găinile aveau picioarele şi aripile rupte şi abia se mai puteau mişca. “Găinile astea sunt inutile acum”, explodează fermierul. “Nimeni n-o să le mai cumpere!” Apucă puşca din camion şi împuşcă găinile. Apoi, vede că porcii au toţi cu fracturi şi sângerează. “Porcii ăştia sunt la fel de inutili!” Aşa că încarcă puşca şi îi împuşcă şi pe ei. Se uită apoi la oi care erau în aceeaşi stare precum găinile şi porcii, şi ţipă:  “Oi nefolositoare! ” Încarcă din nou puşca şi trage în oi. Autostopistul rănit priveşte toată scena cu mare groază.

Fermierul sare şanţul la colegul de camion şi strigă: “Eşti ok acolo? ” Instant, autostopistul târându-se foarte repede spune: “SIGUR, ÎN TOATĂ VIAŢA MEA NU M-AM SIMŢIT NICIODATĂ ATÂT DE BINE!”

 

Atâta vreme cât nu devii conştient, suferinţa va fi permanentă

 

Asta înseamnă că, chiar dacă te aruncăm în iad, nu va conta, vei fi limpede. Nu mă interesează să-i trimit pe oameni în rai. Mă intereseză să îi fac pe oameni în aşa fel încât, chiar dacă ajung în iad, nimeni nu-i va putea face să sufere. Aceasta este libertatea. “Vreau să merg în rai”, este o constrângere uriaşă. Să presupunem că aterizezi într-un loc greşit. Presupunem că cineva sabotează avionul în care eşti pe drumul spre rai. Nu se prăbuşeşte, doar aterizează în locul greşit – atunci eşti terminat.

Mereu trăieşti cu ceva care îţi poate fi luat de cineva sau de ceva. Adevărata eliberare este atunci când nimeni nu îţi mai poate lua nimic şi când ce nu îţi poate fi luat este starea ta de fericire, inabilitatea ta de a suferi. “Vreau să merg în rai”, înseamnă că încă eşti capabil de suferinţă. De aceea vrei să mergi într-un loc bun.

 

Gautama [2] a repetat de multe ori: “Nu vreau să merg în rai. Vreau să merg în iad”. Oamenii au crezut că e nebun, dar așa va fi un om eliberat. “Ce problemă am eu cu iadul? Oricum nu mă pot face să sufăr, aşa că o să merg în iad”. Acest om este liber.

Aşa că dacă eşti confuz şi clar, asta este bine.  “Când va dispărea confuzia mea? Când va veni claritatea absolută? ” Nu vreau să fixez o dată, dar te binecuvântez, să fie astăzi. De ce mâine? Este destul timp astăzi. Să fie azi!

 


[1] Guru este un cuvânt de origine sanscrită. Literal, Gu înseamnă întuneric,  Ru înseamnă a risipi, a dispersa, a goni – guru este cel care risipeşte întunericul. În sens general, termenul face referire la un profesor, învăţat, maestru (spiritual) care deţine o anumită cunoaştere.

[2] Gautama Siddartha Shakyamuni este figura principală a buddhismului; se presupune că s-a născut în anul 563 BC, la Lumbini, Nepal. După o noapte întreagă de meditație la umbra unui smochin, el atinge iluminarea și devine cunoscut sub numele de Buddha ( “cel luminat”). 

 

 

 

*** Acest articol a fost publicat cu acordul și ajutorul Isha Foundation www.ishafoundation.org

 

ABOUT SADHGURU


Untitled design(1)

Yoghin, mistic și vizionar, Sadhguru Jaggi Vasudev este un maestru spiritual care face diferența. Cu un amestec captivant de profunzime și pragmatism, viața și activitatea lui servesc ca o aducere aminte a faptului că yoga nu este o disciplină ezoterică care vine dintr-un trecut depășit, ci o știință contemporană de o relevanță vitală pentru vremurile actuale. El a dezvoltat metode născute din știintele străvechi pentru a permite omului modern să își transforme viața și să își ia destinul în propriile mâini. Pasionante și provocatoare, profunde, de o logică și desăvârșită înțelepciune, conversațiile sale i-au adus reputația unui vorbitor și lider de opinie internațional. Sadhguru este foarte căutat la forumuri globale prestigioase pentru a aborda probleme diverse cum ar fi drepturile omului, principiile în afaceri, probleme sociale, de mediu și existențiale. Ascultătorii din toată lumea au fost impresionați de înțelegerea lui pătrunzătoare asupra problemelor actuale și afacerilor internaționale, precum și de abordarea sa asupra temei bunăstării umane.

 

 

 

22148 Total Views 9 Views Today